Proiectul ALEEA DIN PARC - 2012

PROIECTE ARIERGARDA » Proiectul ALEEA DIN PARC - 2012

  • Din Albumul ALEEA DIN PARC
    Din Albumul ALEEA DIN PARC
  • Din Albumul ALEEA DIN PARC
    Din Albumul ALEEA DIN PARC
  • Din Albumul ALEEA DIN PARC
    Din Albumul ALEEA DIN PARC
  • Din Albumul ALEEA DIN PARC
    Din Albumul ALEEA DIN PARC
  • Din Albumul ALEEA DIN PARC
    Din Albumul ALEEA DIN PARC

Cuvânt lămuritor

 

Pe la sfârșitul deceniului nouă din vechiul mileniu s-a născut Asociația culturală Ariergarda a cărei denumire avea în vedere două perspective ascunse în chiar semantica numelui: o ironie la adresa postmodernității și o alta la adresa credințelor (tari) ale avangardei literare. Adăugați aici și o discretă solidarizare cu ideea de underground, de altceva mai aproape de o statuare demitizantă a literaturii ca  îndeletnicire printre altele. Scriitorul ariergardist este un meseriaș căruia nu-i este suficient talentul. Acesta nu este nici alibi al fostelor și viitoarelor compromisuri cu puterile politice  și cu propaganda. Credem asta, după cum credem și faptul că scriitorul demitizat, ieșit din excepționalismul postromantic de până în 1989,  nu se sfiește să fie o persoană implicată civic, cu credințe publice, un ins care s-a despărțit de turnul de fildeș în care a ațipit molcom în toată vremea comunistă în maioresciana tradiție a artei suficiente sieși.

Așadar, în viziunea membrilor fondatori a Asociației, respectiv Viorel Marineasa, Lucian P. Petrescu și Daniel Vighi, arta este (și) pentru cetate. Mai mult încă: arta are impact social. Ba și economic. Arta luptă cu politicienii, cu clișeele proaste și cu proștii din arena publică, din administrație, din consilii municipale, din cele județene, de prin Parlament sau ministere. Arta este pentru sine dar nu își ajunge sieși. Arta ne învață să fim a dracului. Adică liberi.  

 

*

            Am început cu două reviste-cărți, amândouă apărute la Editura Marineasa, cea din 1998 s-a numit Subterana literară sub coordonarea Simonei Constantinovici, Otilia Hedeșan, Viorel Marineasa, Gheroghe Secheșan, Daniel Vighi. A doua, doi ani mai târziu, are titlul Gustul lozincii (coordonatori Otilia Hedeşan, Viorel Marineasa, Adrian Bodnaru, Tinu Pârvulescu, Sorin Radu Cucu, Daniel Vighi). Au urmat mai apoi debuturi cu o serie de romane, tabere, expediții, proteste, happeninguri. De-a lungul anilor s-a cristalizat, pe lângă mixajul artelor, și o consistentă componenta civică – apărarea patrimoniului urban al Timișoarei care a început prin ocuparea pentru înnobilare prin artă a unei clădiri părăsite din centrul istoric al orașului din secolul al XVIII-lea, distrusă cu skepsis de capitaliștii locului: printre ei doamna Rodica Vlad, patroană a unui lanț de farmacii și pensiuni care stă acum prin anticamerele procuraturii cu interdicție de a părăsi țara. Biata clădirea, devenită loc de refugiu pentru pisici fără cămin, toaletă publică, acoperiș al boschetarilor am înnobilat-o cu ajutorul studenților de la arte plastice care au transformat în simeze pereții dărăpănați. O fetică delicată din anul I de la Muzică a interpretat un adagio de Bach la vioară pe un morman de cărămizi. Am avut și un conferențiar care a prezentat valorile patrimoniale istorice timișorene și ”frumusețea” lor . Am avut parte de o mare de ziariști, camere de filmat, la fel cum a fost să fie peste ani, în vara de neuitat a anului 2012, când am organizat un târg al doctoratelor ca să cinstim plagiatul doctoral al primului ministru al epocii. Între cele două mitinguri-protest am realizat o expresivă expediție cu artiști plastici, scriitori și un operator de talent ca să imortalizăm literar și filmic paragina castelelor de pe Valea Mureșului. Am avut cu noi și doi graficieni de calitate din Germania și Franța, foști bursieri la Akademie Schloss Solitude din Stuttgart. Mai apoi au urmat seriile de întâmplări literare, plastice, arta spectacolului și jazz pe străzile istorice ale cetății Timișoarei care suferă din cauza mașinilor, a burlanelor sparte, a nepăsării, ulițe istorice sufocate de cabluri agățate alandala de ornamentațiile jugendstil. Au rezultat două cărți de literatură și istorie a fiecărei clădiri suferinde. Avem și filme ale evenimentelor și un website al unei străzi istorice la adresa www.banatkult.net.  Ținta centrală a acestor manifestări open art city are în vedere ELIBERAREA CENTRULUI ISTORIC AL ORAȘULUI TIMIȘOARA DE HOARDA BARBARĂ A AUTOTURISMELOR ȘI PIETONIZAREA DE LA CATEDRALĂ LA DOM.

 

*

            Prezentul album urmează același plan ideatic: literatură, artă, muzică pentru apărarea spațiului verde, al patrimoniului bătrânilor arbori care sunt tăiați a proasta, betonăm gazonul și lăsăm orașul pradă arșițelor din vremea verii la care se adaugă, firesc,  fumul de la țevile de eșapament al miilor de mașini apocaliptice. Prezentul proiect e solidar cu băncile parcurilor, cu vrăbiile de pe străzi, cu umbra platanilor, cu iarba sufocată de parcări. Am avut în vedere trei parcuri animate cultural în trei weekenduri succesive din luna mai 2012. În prima întâmplare open art am fost prezenți la inaugurarea unui parc amenajat în spatele fostului Abator, el însuși parte a patrimoniului industrial istoric, creație a  arhitectului chezaro-crăiesc Szekely Laszlo prin 1900. Parcul poartă numele Karlsruhe și este dedicat înfrățirii urbane cu orașul teutonic care, bănuim, nu are corigențele noastre patrimoniale. Happeningul a avut ca temă lumea hippie din anii 70 ai grupării germane timișorene Aktionsgruppe Banat, evocată prin lecturile în germană și română de două actrițe de la Teatrul German. Decorul hippie a fost asigurat de costumația unor elevi de la Liceul C. D. Loga. Happeningul  a fost conceput de artiștii plastici Gabi Kelemen și Tiberiu Giuca. Aceiași au avut creații adaptate tematic și în celelalte întîlniri. Împrejurimile, aleile, trecătorii, arborii și bancile au fost învăluite de saxofonul jazzmanului Liviu Butoi, aici și în Parcul Coronini, la al treilea moment care s-a derulat în umbra unui parc istoric, cu platani și stejari uriași, adăugați prospețimea gazonului cu instalațiile de stropit de top, apoi aleile, băncile cu pensionari, tineri cu skateboard și prunci cu triciclete. Poezia din parcul Coronini a fost aceea a poeților timișoreni din anii optzeci.

Un loc și o reușită, poate cea mai dihai, a fost în Parcul Adolescenței, ascuns între blocuri, bine întreținut, modern, tineresc, plin de oameni seară de seară. Tema a fost aceea a mișcării hip-hop cu elevii costumați corespunzător. Am uitat să spun  că în parcul Coronini, acela cu iz istoric, costumația elevilor animatori a ilustrat începutul de secol XIX  (cu sprijinul Teatrului Maghiar). În lumea hip-hop de cartier din Parcul Adolescenței momentul muzical i-a aparținut talentatului trompetist Petre Ionuțescu. Fotografiile și realizarea albumului sunt semnate de artistul plastic Camil Mihăiescu,  selecția textelor literare și îngrijirea volumului  Viorel Marineasa. Filmul artistic care însoțește cartea aparține tinerei cineaste Noemi Dumitrescu. Adăugați la toți aceștia: spectatorii, fanii, presa, trecătorii, zilele însorite și momentele de stranie izbucnire a artei în spații neconvenționale și veți avea dimensiunea întâmplării.