La serva padrona - șturlubatica creație a lui Pergolesi

ARTICOLE. REPORTAJE. INTERVIURI » La serva padrona - șturlubatica creație a lui Pergolesi

 

 

 

 

 

A doua seară a festivalului de Muzică Veche a fost în contrapunct cu cea dintâi. În prima - reverii și introspecții în metafizic și în vechime creștină. În cea de-a două seară – burlesc și readucerea în memoria prezentului a unei lumi care știa să râdă, să joace, să trăiască în ritmuri de carnaval venețian. Ca peste tot în opera buffa avem un  don Uberto copt de ani și camerista sa (aici) Serpina, isteață, jună, șemecheră. Cei doi sunt însoțiți mut de un servitor care în final aruncă mulțime mare de confetti, așa cum stă bine unui carnaval și intermezzo buf. Totul sfârșește cu inevitabila căsătorie cu zgârciobul moșneag printr-o serie de quiproquo-uri (deghizări, adică) în situații de improvizații și impromptue (citește improvizație) de carnaval. În La serva padrona, Pergolesi a creat un joc, un intermezzo al unei opere uitate pe nume Il prigionier superbo. Intermezzo-ul La serva padrona al operei  Il prigionier superbo a străbătut veacurile cu succes din prima jumătate a secolului al XVIII-lea până astăzi. Am băgat de seamă excelența dialogului dintre instrumentele orchestrei și ritmurile basului Uberto și ale sopranei Serpina în zbenguiala de fărșang (în Banat numele câșlegilor, adică al carnavalului) a șturlubaticei creații de fel commedia dell’arte, în spațiul știut al Festivalului, Biserica Luterană de la Punctele Cardinale (așa cum este știută de timișoreni). Aș mai adăuga și cât de special au ritmat momentele de suspendare a muzicii cu intervențiile vorbite, cu tăcerile expresiv tulburate de pocnete și zgomote anume provocate, amintind toate ceea ce va fi să se întâmple peste o jumătate de veac în opera clasică mozartiană cu dumnealui Papageno din Flautul fermecat.

 

Cât despre ansamblul Le Tendre Amour, prezentarea din Caietul program (bine realizat grafic și substanțial în informații) certifică selecția exigentă și de ținută a line-up-ul Festivalului.  Spicuiesc câte ceva din curricula ansamblului:

 

Luându-şi numele de la o temă foarte răspândită în epoca lui Louis al XIV-lea, LE TENDRE AMOUR este un ansamblu dinamic de muzicieni pe care i-a adus împreună pasiunea pentru interpretarea muzicii secolelor al XVII-lea şi al XVII-lea într-un mod care să inspire publicul de azi. Ansamblul, dirijat şi condus de Katy Elkin şi Esteban Mazer, îşi are sediul în Barcelona, dar membrii săi provin din mai multe colţuri ale lumii: Franţa, Italia, Cuba, Argentina, Belgia, Suedia, Brazilia, Statele Unite ale Americii şi bineînţeles Spania, insistând încă de la început asupra unui repertoriu care să cuprindă programe deosebite, cu scopul de a satisface publicul de toate vârstele.

 

Ansamblul a fost invitat să cânte la festivaluri importante din Europa şi SUA, cum ar fi printre altele: Festivalurile Styriarte şi Trigonale (Austria), Winterzauber, Potsdam Sanssouci şi Guldener Herbst (Germania), Sable-sur-Sarthe şi Strasbourg Festival de Musique Ancienne (Franţa), Brezice (Slovenia, unde au fost ansamblu rezident timp de 3 ani), Vama Summer (Bulgaria), Samobor Music Festival şi Varazdin Baroque Evenings (Croaţia), Banchetto Musicale (Lituania), Connecticut Early Music Festival, Washington Early Music Festival, şi Boston Sohip Festival (USA).” (Caietul program p. 24).

 

          Să mai spunem că zbânțuitei Serpina i-a dat viață soprana Maria Hinojosa Montenegro, când drăcoasă,când neastâmpărată, când nebunatică, când sprințară, dar și vioaie, zăpăcită, zburdalnică, pe alocuri zurliu-zvânturatecă. Din Caiet aflăm mai multe:

 

Maria a cântat în multe dintre cele mai prestigioase teatre de operă şi săli de concert din Europa şi America: Musikverein şi Theateran der Wien, Arena di Verona, Teatro Colon din Buenos Aires, Opera Philadelphia, Teatre del Liceu, Auditori şi Palau de la Musica din Barcelona, Palau de la Musica şi Palau de Ies Arts din Valencia, Teatro Real şi Auditorio Nacional din Madrid, la Granada International Festival, Salle Gaveau din Paris şi la operele din Lausanne, Montpellier, Vichy şi Frankfurt. Colaborează frecvent cu renumite ansambluri şi orchestre de muzică veche sub conducerea unor dirijori remarcabili…”(Caietul program p. 27).

 

         Cât despre calicul zgârciob don Uberto, acestuia i-a dat viață baritonul Hugo Oliveira cu minunate contrapuncte, replici  și contrareplici, teme, contrateme, supărări și vorbe de sicofant însoțite ba de clavecin, ba de viola și violone, de viori și sobrul violoncel care-l îngână îndeaproape pe Uberto-Hugo Oliveira ”originar din Lisabona”, căruia, ne zice Caietul-program, ”colaborarea cu Porto Opera Studio i-a dat posibilitatea să apară într-o serie de spectacole cum ar fi Joaz de Benedetto Marcello sub bagheta lui Richard Gwilt, L'Ivrogne Corrigé de Gluck (Lucas) cu Jeff Cohen, Melodios Estranhas de Antonio Chagas Rosa sub bagheta lui Ştefan Asbury. A jucat de asemenea în Frankenstein de Heinz-Karl Gruber sub îndrumarea lui Pierre-Andre Valade (Remix Ensemble) şi mai târziu (2006) a colaborat cu London Symphony Orchestra dirijată de Francois-Xavier Roth la Barbican Centre din Londra.

 

În cadrul prestigioasei serii NPS de la Concertgebouw Amsterdam, Hugo Oliveira a jucat în La Wally de Catalani (Pedone), Samson et Dalila de Saint-Saens (2e. Philistin), ambele opere dirijate de Giuliano Carella, şi în Lohengrin de R.Wagner (DritteEdler), sub bagheta lui Jaap van Zweden. În 2010, a avut rolul titular în Un Retour de Oscar Strasnoy, la Festivalul din Aix-en-Provence, sub bagheta lui Roland Harabaydian.” (p. 29)

 

În sfârșit, să mai zicem și de jupânul Vespone, animat de Adrian Schvarzstein care este (cf Caietului -Program) un ”amestec de argentinian, italian şi spaniol, şi nu doar atât. Clovn, actor, regizor de circ şi teatru... Adrian Schvarzstein este un clovn-showman plin de energie.

 

A lucrat în teatru începând din 1989, studiind Commedia dell'arte cu Antonio Fava în Italia, dar s-a format din punct de vedere teatral în întreaga Europă, unde a fost creator şi membru al multor companii de teatru de stradă, trecând de asemenea şi prin artele vizuale, operă, muzică barocă şi publicitate.

 

A creat spectacolul Circus Klezmer, aflat şi în prezent în turneu, şi a făcut parte din Circus Ronaldo din Belgia”. (p.29).

 

Așadar mutul și clovnul Vespone, paiața și servitorul șmecher care se agită cu folos și cu boroboațe printre Pantalone și Pulcinella, îl trage în piept pe il Capitano, stă alături de moș zgârcă Uberto și-i probozește pe moșneag și pe zvânturata Serpina cu mulțime mare de confetti. La urmă de tot, oprește furtuna aplauzelor (în căutarea unui bis) cu o pocnitură din coada de mătură anunțând sever ”La commedia è finita" . Festivalul (însă) continuă!