Cazul Abatorului din 1903

ARTICOLE. REPORTAJE. INTERVIURI » Cazul Abatorului din 1903

Patrimoniul istoric al țării este victima unei barbarii neîmblînzite de nimic, adăugați aici ignoranța prin eșecul școlarizării în ultimele două decenii. Școala și-a abandonat exigențele, a înlocuit efortul educației culturale cu protocronisme vetuste în care farul călăuzitor al judecăților estetice este, cel mult, cenaclul Flacăra. Am crescut generații în umbra liturghisirii mașinilor de fițe, așa că acum tragem ponoasele. La Timișoara și în județ avem puzderie de abuzuri patrimoniale. Iată, cazul Abatorului din 1903, creația lui Szekely Laszlo, renumit arhitect central-european, șef al urbanismului timișorean în anii de boom industrial și imobiliar ai orașului. Abatorul aparține cu tot perimetrul de cîteva hectare, pline de buruieni și peturi, holdingului Țiriac care a încercat în urmă cu șase ani să-l lase în paragină pentru a putea construi acolo bineștiutul complex comercial, ținînd seama de locație – în vecinătatea campusului studențesc. Metoda este larg folosită, distrugerea discretă a acoperișurilor clădirilor de patrimoniu care duce la ruină, mai apoi la constatarea inevitabilului, urmată de buldozerele mîntuitoare. Am protestat atunci de mai multe ori, am avut întîlniri cu firma de construcții care a binevoit să refacă acoperișul... și totul a rămas la fel. Adăugați criza economică și veți avea la îndemînă un posibil viitor al monumentului. Mai zilele trecute, viceprimarul Traian Stoia i-a amendat cu 8000 de lei. Salutăm ce este de salutat, numai că e prea puțin. Am cerut printr-un Apel răspunderea penală a făptuitorilor.